Impactul indicatorilor financiari și al constrângerilor de finanțare asupra firmelor
1.Un indicator financiar semnificativ o reprezinta rentabilitatea economica, mai exact capacitatea firmei de a utiliza in mod eficient activele sale. Acest indicator se calculeaza ca raport intre profitul net si activele totale*100.
2.Un alt indicator financiar semnificativ il reprezinta viteza de colectare a creantelor, care permite unei organizații de afaceri să determine cât de repede încasează facturile restante. Cu cât durata de colectare a creanțelor este mai extinsă, cu atât riscul de neîncasare al acestora crește proporțional. Cu cât durata de încasare a creanțelor este mai redusă, și scade semnificativ sub cea practicată de principalele companii concurente, cu atât riscul de plafonare, sau chiar scădere a vânzărilor, este mai mare.
Prelungirea termenelor de încasare a creanțelor poate indica:
- Deteriorarea situației financiare a clienților companiei subiect, sau o preferință a acestora de a-și extinde termenele de plată către furnizori pentru a putea finanța investiții pe termen lung, sau alte nevoi financiare (rambursarea unor credite bancare pe termen lung, sau plata unor dividende);
- Creșterea puterii de negociere a clienților companiei subiect, în general pe fondul unor alternative de termene de plată mai extinse oferite de către firme concurente;
- O problemă de competitivitate a companiei subiect, care poate fi o societate puțin performantă în domeniu, cu o concurență puternică, care este constrânsă să accepte plăți cu întarziere din partea clienților săi;
- O posibilă campanie comercială în pregătirea unei perioade cu activitate intensă si vânzări în creștere (această perioadă ar trebui urmată de colectarea creanțelor, și scăderea termenelor de încasare);
- Introducerea unor produse noi, care se adresează unor piețe sau destinații diferite (export).
Diminuarea termenelor de încasare a creanțelor poate indica:
- Creșterea avansurilor primite de la clienți;
- Creșterea competitivității firmei subiect prin produse de o calitate superioară.
- Schimbarea clientelei și reorientarea către companii cu risc mai scăzut, care au o capacitate de plată mai bună. În acest context, compania subiect poate înregistra o încasare mai rapidă a creanțelor cuplată cu o profitabilitate mai scăzută, deoarece clientela cu risc scăzut solicită discount-uri pe fondul termenelor de plată foarte scurte.
3.Pentru a evalua comportamentul de plată al companiei subiect. se recomandă analiza indicatorului privind viteza de plată a furnizorilor ; Mod de calcul Viteza de Plată a Furnizorilor = (Furnizori Comerciali / Cheltuieli cu materia primă și mărfuri) x 365
Acest indicator reflectă mărimea creditului comercial de care beneficiază firma subiect. O durată de plată a furnizorilor mai extinsă decât media sectorială poate reprezenta o problemă de credibilitate a companiei subiect, deoarece își plătește prea târziu furnizorii. Pe de altă parte, un termen de plată al furnizorilor foarte rapid ridică probleme de lichiditate pentru compania subiect și poate deteriora trezoreria acesteia.
Prelungirea termenelor de plată a furnizorilor poate indica:
- Deteriorarea situației financiare și a performanței companiei din activitatea principala, astfel incât ameliorarea situației trezoreriei se poate realiza prin extinderea termenelor de plată a furnizorilor
- Utilizarea resurselor financiare atrase pe termen scurt (credit furnizor) și orientarea acestora pe termen lung (pentru a finanța investiții în activele imobilizate, acordarea de credite pe termen lung, investiții realizate în alte companii, plata unor dividende, rambursarea unor credite bancare contractate pe termen lung);
- Putere mare de negociere a companiei subiect în relația cu furnizorii (prin prisma nivelului ridicat al comenzilor sau multitudinea de furnizori terți disponibili).
Diminuarea termenelor de plată a furnizorilor poate indica:
- Îmbunătățirea situației financiare a companiei subiect, care preferă să-și plătească furnizorii mai rapid pentru a beneficia de un discount financiar de la aceștia. Această strategie este benefică în mod special atunci când dobânda pentru linia de credit bancar pe termen scurt este foarte scăzută, iar compania subiect lucrează cu furnizori cu un grad ridicat de îndatorare.
- Degradarea situației financiare a companiei subiect, deoarece furnizorii își pierd încrederea în aceasta și doresc să fie plătiți de urgență.
4. Durata de rotație a stocurilor = (Stocuri / Cheltuieli cu materia primă și mărfuri) x 365 . Acest indicator reflectă durata de timp în care o companie blochează resurse financiare în stocuri. Cu cât timpul parcurs de la materia primă până la obținerea produsului finit și vânzarea acestuia este mai extins (deci viteza de rotație a unui stoc este mai lentă), cu atât valoarea adăugată generată de compania respectivă, pe lanțul de producție sau distribuție, trebuie să fie mai mare. Stocurile subdimensionate pot periclita evoluția vânzărilor, deoarece compania riscă să nu poată onora posibile comenzi foarte mari din partea clienților. Pe de altă parte, stocurile supradimensionate pot genera tensiuni asupra trezoreriei companiei, deoarece blochează resurse financiare suplimentare.
Extinderea duratei de rotație a stocurilor poate indica:
- Deținerea de stocuri nevandabile sau depășite moral. În această situație se impune analiza gradului de perisabilitate a stocurilor, sau măsura în care acestea au o durată limitată de valabilitate; - Creșterea expunerii companiei subiect la riscul de volatilitate a prețului materiei prime și a produselor finite. Spre exemplu, acest risc se poate materializa atunci când materia primă este achiziționată la un cost ridicat, iar produsele finite sunt vândute la un preț minim. În această situație, se recomandă utilizarea instrumentelor financiare pentru fixarea prețului materiei prime sau a produsului finit (ex: forward, futures). În măsura în care acestea nu există, se pot folosi alte active care sunt puternic corelate cu prețul materiei prime sau al produsului finit;
- Stocuri speculative, respectiv creșterea achiziției materiilor prime atunci când prețul acestora este la un nivel minim, sau se estimează creșteri viitoare ale prețului acestora;
- Pregătirea unei campanii comerciale înainte de o perioadă în care se înregistrează un vârf al vânzărilor. În acest caz vom observa o evoluție sezonieră a stocurilor companiei respective;
- Stocuri supradimensionate care ridică probleme de lichiditate pentru compania subiect.
Reducerea duratei de rotație a stocurilor poate indica:
- Creșterea cererii pentru produsul respectiv din partea clienților;
- Creșterea gradului de exigență din partea clienților cu privire la disponibilitatea imediată a stocurilor de produse finite
- Eficientizarea procesului de producție sau îmbunătățirea procesului de logistică (ex: automatizarea fluxului de gestiune a stocurilor, sortarea acestora sau livrarea mai rapidă din depozit);
- Livrarea unei comenzi foarte mari poate fi urmată de o perioadă cu stocuri mai reduse, până la momentul refacerii acestora;
- Reevaluarea stocurilor și diminuarea valorii acestora din considerente de uzură morală sau fizică;
5.Indicatorul financiar foarte important in analiza unei societatii o reprezinta si indicatorul de lichidate de lichiditate, care ajută la stabilirea capacității oricărei companii de a-și îndeplini obligațiile financiare, de obicei obligațiile financiare pe termen scurt. Cu toate acestea, este important să înțelegem că nivelul lichidității nu este standard și, prin urmare, variază de la diferite industrii existente. Un exemplu este o afacere care conduce un magazin alimentar; această entitate comercială solicită de regulă numerar în mod regulat pentru a-și desfășura operațiunile comerciale. În schimb, un magazin cu funcționare tehnologică va avea nevoie de mai puțini bani operaționali în operațiunile zilnice de afaceri. În plus, fiecare afacere are propria sa tendință unică față de raportul de lichiditate înregistrat pe o perioadă financiara
Atunci când o companie dorește să-și extindă operațiunile de afaceri, este opțiunea ideală de a căuta servicii financiare pe termen lung. În acest sens, o companie este capabilă să-și măsoare sau să determine capacitatea de rambursare prin calcularea raportului său de solvabilitate. Acesta este un indicator financiar important care fie permite unei companii să obțină finanțare pe termen lung, fie să rămână orientată spre aceasta. Acest indicator este capabil să facă acest lucru, deoarece oferă o perspectivă asupra structurii capitalului oricărei companii, precum și asupra pârghiei sale financiare existente, care este utilizată de o firmă. În ultimii ani, investitorii utilizează raportul de insolvență pentru a stabili dacă firmele au fluxuri de numerar adecvate, care sunt importante în plata taxelor fixe sau chiar a dobânzii. Prin urmare, o companie care prezintă fluxuri de numerar reduse este considerată a fi supraîncărcată cu datoriile sale. În acest scenariu, investitorii pot renunța, iar deținătorii de obligațiuni ai companiei sunt susceptibili să împingă compania în incapacitate de plată. Indicatorii financiari prezentati mai sus sunt instrumente importante de luare a deciziilor financiare profitabile din orice unghi, fie ca investitor, fie ca firmă de afaceri. Toate aceste rapoarte financiare au un impact distinct asupra firmelor și organizațiilor de afaceri. Acestea prezintă constrângeri financiare care pot împiedica firmele să acceseze capitalul de risc sau ajutorul financiar de la companii. În plus, alte constrângeri pot include creșterea ratelor dobânzilor, precum și a inflației .
Prin urmare, scenariile de stres sunt necesare deoarece prin intermediul acestora se poate determina anticipat gradul de fragilitate al companiei subiect in cazul unor evenimente cu impact negativ asupra acesteia. În plus, va fi o idee proastă pentru orice firmă de start-up să se bazeze pe deplin pe împrumuturi de la instituții financiare, cum ar fi bănci sau finanțări din capitaluri de risc pentru planurile lor de afaceri. Acest lucru se datorează faptului că ar putea exista o creștere a constrângerilor financiare care ar fi nefavorabile pentru companie. O constrângere financiară, cum ar fi inflația, ar putea însemna că, în consecință, costurile materiilor prime sau ale forței de muncă pot crește la niveluri mai ridicate, determinând astfel de noi întreprinderi să închidă afacerea.
